Dieta Dukan si fumatul

Protal şi sevrajul tabagic

Sevrajul tabagic şi îngrăşarea

Sunt numeroşi fumătorii sau fumătoarele care ezită să se lase de fumat de teama justificată de îngrăşare, ca reacţie a organismului. De asemenea, sunt numeroşi şi cei care au încercat şi care au trecut printr-un sevraj, dar care, deoarece s-au îngrăşat în timpul acestei încercări, au reînceput să fumeze, crezând în reversibilitatea acestei creşteri în greu­tate, dar care s-au înşelat şi, procedând astfel, au pierdut beneficiul demersului lor şi au cumulat neplăceri.

Trebuie ştiut că îngrăşarea legată de întreruperea con­sumului de ţigări este consecinţa a doi factori strâns legaţi.

O nevoie de compensare alimentară care îl împinge pe fumătorul în sevraj să caute senzaţii diferite, dar din ace­laşi registru, senzaţii să spunem analoage de miros, de gust, pe care medicii pediatri şi psihanaliştii le reunesc sub nu­mele de senzaţii ale oralităţii, făcând referire la stadiu! oral al primelor zile de viaţă ale sugarului, descrise atât de bine de Freud şi de urmaşii săi. Din această nevoie analoagă de compensare provin nevoile de mânca şi de a ronţăi în afara meselor tot felul de alimente cu gust plăcut şi intens, dar care ridică nota de plată calorică.

Acestei nevoi senzoriale şi aportului caloric pe care îl generează, i se adaugă o acumulare nouă a tuturor caloriilor cărora nicotină le permitea consumul.

Conjugarea acestor doi factori, unul senzorial şi unul metabolic, este responsabilă de o creştere medie în greutate de 4 kilograme, putând atinge şi 10 sau chiar 15 kilograme la subiecţii predispuşi la îngrăşare sau la fumătorii graşi şi foarte dependenţi.

Este bine de ştiut că o greutate acumulată în timpul sevrajului tabagic este o greutate captivă care nu o să dis­pară de la sine odată cu reluarea fumatului. Prin urmare, este indispensabil să oferiţi protecţie imensei reuşite pe care o reprezintă renunţarea la dependenţa de un drog atât de periculos ca tutunul.

De asemenea, trebuie să reţineţi că ameninţarea îngră-şării legată de încetarea fumatului se întinde pe o perioadă foarte punctuală şi limitată la şase luni şi că efortul de a lupta pentru a o contracara este şi el la fel de limitat la aceeaşi perioadă. După această perioadă, metabolismul se linişteşte, comportamentele de căutare şi de compensare se atenuează, iar greutatea devine mai uşor de ţinut sub control.

Prevenirea surplusului ponderal la un fumător cu greutate normală

Acesta este cazul simplu al fumătorului cu greutate normală, care nu a urmat niciodată vreun regim de slăbit şi care nu prezintă nicio predispoziţie personală sau familială de îngrăşare.

La un fumător mai mic, ce fumează mai puţin de zece ţigări pe zi sau care nu trage fumul în piept, cea mai bună soluţie este oferităde etapa a IV-a, de stabilizare ultimă a planului Protal, cu ziua sa de joi cu proteine pure şi cu lingurile de tărâţe de ovăz.

La un mare fumător, cu mai mult de 20 de ţigări pe zi, soluţia este faza a lll-a a planului Protal, ce se impune inte­gral pe parcursul primelor patru luni de sevraj, iar apoi trecerea la cea de-a IV-a etapă, în următoarele patru luni.

Prevenirea în cazul unui fumător predispus la îngrăşare

Deoarece există temerea unei creşteri în greutate la un mare fumător ce prezintă şi alţi factori de risc (diabet, insu­ficienţă respiratorie sau cardiacă), se recomandă ca în pri­mele trei luni de servaj, când riscul de îngrăşare este maxim, să se recurgă la faza a ll-a a planului Protal, cu o alternanţă de 1/1, adică o zi de proteine pure, urmată de o zi de proteine + legume, apoi să se treacă la faza a lll-a de consolidare a greutăţii pierdute timp de cinci luni, urmată de faza a IV-a, timp de minimum şase luni.

Sevrajul tabagic la obez

Aici riscul surplusului ponderal este maxim, ceea ce riscă, la rândul său, să agraveze o obezitate deja-îngrijoră­toare. Situaţia este dificilă, căci obezitatea preexistentă se dovedeşte a fi un teren foarte propice ce a rezistat unui consum ridicat de tutun, consum ce de obicei conservă greutatea. Prin urmare, trebuie să ne aşteptăm la o explozie a metabolismului şi Ia o nevoie dublă de senzaţii alimentare şi de ronţăit.

Totuşi, beneficiul este la înălţimea dificultăţii, căci în­cetarea fumatului, conjugată cu reducerea obezităţii, eli

berează organismul de un risc dublu: cardio-vascular şi de cancer la plămâni.

Acest demers anevoios necesită o motivaţie foarte puternică şi un cadru şi o asistenţă psihologică sub îndru­marea unui medic. Acesta din urmă este nevoit adesea să prescrie sedative sau chiar anti-depresive pentru a amortiza şocul a două obişnuinţe comportamentale majore.

Prin urmare, se impune" acţiunea promptă a planului Protal complet, în versiunea sa cea mai strictă, începând cu faza I, în versiunea de 5-7 zile de proteine pure, apoi a ll-a, cu o alternanţă de 5/5, cinci zile de proteine pure, urmate de cinci zile de proteine + legume, apoi a lll-a pentru con­solidarea greutăţii obţinute, urmată pe o perioadă de regim de zece zile pe kilogram pierdut, şi în ultimul rând şi în mod deosebit, trecerea la faza a IV-a, de menţinut pentru tot restul vieţii.

Cura ce urmează unei creşteri în greutate în timpul sevraj ului

Aici răul a fost făcut şi nu a putut fi evitat în timp util. Este vorba deci de un surplus rezidual la un fumător care a depăşit sevrajul şi căruia este nevoie să i se descurajeze orice tentaţie de a se reapuca de fumat.

Cazul se prezintă asemenea celui al unei obezităţi clasice şi trebuie combătut cu planul Protal integral, în versiunea sa cea mai puternică: cinci zile faza I, faza a ll-a cu o alternanţă de 5/5, faza a lll-a bine urmată în mod spe­cial şi faza a IV-a pe termen lung sau definitiv dacă sevrajul a fost consecutiv unui consum mai mare de 20 de ţigări...

sursa: Nu stiu sa slabesc, Pierre Dukan